luni, 16 noiembrie 2009




Sapun Citrusy lufa

De ceva vreme imi doresc un sapun cu lufa, in forma rotunda (ultima mea fixatie). Evident, pielea cu tendinta spre deshidratare in acesta perioada si nevoia de exfoliere, necesita un sapun cu dublu scop, respectiv exfoliere si hidratare intensa.

Zis si facut, proiect in derulare, reteta pentru un sapun puternic emolient dar si cu lufa mea visata:). Mai apoi, forma cilindrica de realizat (inovatie), ce a rezultat foarte simplu dintr-un ambalaj vechi de sampon de o cantitate impunatoare, cea fost decupat la capete( intr-un cuvant reciclat). Sunt foarte foarte mandra de decupajul realizat dar mai ales de rezultatul final, avand in sfarsit toate cele necesare. Dar cred ca daca as fi baut mai multe lichide din comert la 2 l, ar fi putut fi iesit o forma tot la fel de buna, dar dehh nu sunt in meniu.

Ingredientele folosite au fost:
Ulei de masline;
Ulei de cocos;
Ulei de floarea soarelui;
Ulei de ricin;
Soda caustica;
Infuzie de musetel;
UE de tea tree;
UE portocale.

In primul rand, pentru voi cele care veti incerca reteta, va recomand, inainte sa-l taiati,sa-l puneti la rece, la congelator, pentru jumatate de ora. De ce? Pentru ca sapunul se incheaga mult mai bine in jurul lufei si este maaai usor de taiat.

Eu m-am prins de aceasta manevra, dupa ce am taiat cateva bucati bune, si unele deloc aratoase (nu le vedeti aici:)) carora le ieseau mustatile (de la lufa), nu mai ramanea bucata intreaga de sapun....dar sper eu, nu sunt in totalitate compromise si vor fi totusi blande cu pielea mea.

Sapunul in sine, avea consistenta unei creme (poate din cauza retetei) incredibil de hidratanta, care face multa spuma. Spun avea, pentru ca intre timp (o saptamana) s-a mai intarit un pic. Mostra a fost alcatuita din resturile ramase dupa taiere, si nu de o bucata in sine folosita (sapunul fiind lasat la odihnit pentru perioada regulamentara de 4-6 saptamani). Iar cel mai suprinzator, a fost faptul, ca nu am mai avut nevoie de crema hidratanta pentru maini. Mai ales, ca, in ultimul timp mi-am neglijat mainile si au nevoie de mai multa atentie. Am emotii insa, sa-l folosesc pentru fata mea grasa si cu tendinta acneica dar sa ajungem si acolo...dar va voi tine la curent.
Mirosul este intens, pentru ca am vrut sa experimentez si cu o aroma mai puternica, astfel ca am pus din belsug ulei esential de portocale, foarte placut, nu foarte dulceag dar energizant, tocmai bun pentru toamna gri.

In concluzie, obiectiv indeplinit si va urez si voua la fel.

marți, 3 noiembrie 2009

Ceara din zahar- sugaring








A trecut ceva timp de cand nu am mai postat nimic dar sunt intr-o perioada de reacomodare cu timpul meu, de fapt managerierea lui mai bine dupa reintoarcerea in forta. Chiar daca am mai buchisit eu chestii, nu am apucat insa sa le postez.

Dar astazi, dupa o zi lunga si destul de reusita, am simtit nevoia sa-mi fac ceva si sa impartasesc. Reteta este cu dedicatie pentru persoanele de gen feminin care se pot rasfata cu "ceara" proprie facuta in casa, din ingrediente la indemana sau, din contra, pot iesi din incurcatura daca trebuie sa se prezinte undeva impecabile si trecerea pe la cosmeticiana nu este o optiune realistica.

Metoda de epilare cu "ceara" din zahar-sugaring- este de fapt o metoda de eliminare a parului nedorit foarte foarte veche si foarte sigura, asta daca sunteti adepta epilarii. Avantajele, pe langa ingredientele simple, sunt: timpul redus de preparare si costurile reduse, durerea mult mai mica fata de ceara obisnuita (unica folosinta sau reincalzita) si iritatii mai mici ale pielii (foliculita), aproape inexistente mai ales daca adaugati un ulei esential calmant cand ceara are temperatura adecvata. Dezavantajele sunt: experimentarea pentru a obtine textura si culoarea, atentia pentru a nu va arde si ahhh da, furnicile daca aveti probleme si nu inchideti borcanul etans:). In rest puteti si gusta ceara dvoastra daca doriti sa va indulciti-"good you can eat it".

Ingrediente:
2 cani*- zahar alb;
1/2 cana- suc de lamaie;
1/2 cana-apa;
Timp de preparare- aprox. 20-30 de min, depinde de intensitatea flacarii de pe aragaz.
*Se va folosi aceeasi cana ca instrument de masura pentru toate ingredientele.

Mod de preparare.
Se pun toate ingredientele intr-un vas mai inalt pe aragaz la flacara mica-medie, deoarece compozitia va fierbe si va avea bule exact ca in poze- mai ales cand amestecati . Din cand in cand se amesteca, pentru a nu se arde zaharul (a nu deveni total maro) si a se putea carameliza.
Cand se obtine o culoare a mierii dar o nuanta un pic mai inchisa, se poate turna intr-un borcan curat si lasata neaparat pentru a se raci complet. Cand si-a schimbat culoarea si va apropiati de sfarsit, este indicat sa dati flacara la mic pentru a nu se arde si a pastra un pic controlul temperaturii (cred-pentru ca gatitul nu este punctul meu forte:)). Culoarea finala cand e racita, este, cred, cea a siropului de artar- nu foarte inchisa insa. Nu cred ca se vede foarte bine la lumina artificiala.
Nu sunt adepta instructiunilor ad litteram de aceea si pozele si timpul de pregatire sunt orientative.

N.B. Trebuie avute in vedere 2 aspecte:
1) culoarea este un indiciu foarte important cand vasul trebuie luat de pe foc. Culoarea prea deschisa semnifica posibilitatea ca ceara sa nu se fi facut, in sensul ca odata aplicata, nu se va lua de pe piele (partea buna este ca se poate spala/clati cu un pic de apa), insa aceasta fi aplicata la temperaturi joase. O culoare prea inchisa semnifica faptul ca zaharul s-a ars, iar atunci cand este doar si un pic incalzita la microunde poate arde foarte usor pielea. Ceara nu este neaparat compromisa, putand fi utilizata, dar cu multa si deosebita atentie. Trebuie avut in vedere ca ceara continua sa se "gatesca"chiar si dupa ce a fost luata de pe foc si pusa in borcan, de aceea nu trebuie asteptat ca pe foc sa aiba o culoare foarte inchisa. Avantajul unei culori bune( miere inchisa) este temperatura scazuta pentru aplicarea pe piele si astfel riscul scazut de a va arde.

2) textura dupa ce a fost racita. Intotdeauna inainte de aplicarea pe piele trebuie sa se faca un test pe mana daca nu arde. Pentru aplicarea pe piele se va reincalzi la microunde maxim 20 de secunde si nu trebuie sa fie lichida, ci doar maleabila, pentru a putea fi aplicata. In eventualitatea in care este foarte lichida-cand e rece (adica nu s-a facut) poate fi repusa pe aragaz sau la microunde si incalzi mai mult....minute bune. Pentru se indeparta ceara aplicata de pe piele se vor utiliza bucati de bumbac (ideal niste cearsafuri vechi taiate pe masurile voastre, tricouri sau ce doriti sa mai reciclati).

Desi poate parea mai complicat din instructiunile postate, in realitatea e destul de simplu iar rezultatele sunt pe masura.

Curaj si mult succes.